In mod traditional nuntile erau considerate conventii sociale care aveau rolul de a reglementa diferite disensiuni sau de a asigura statutul ierarhic sau financiar al tinerilor casatoriti. In familiile regale nuntile erau corelativul tratatelor de pace, soarta intregii natiuni fiind pecetluita de reusita casatoriei. In zilele noastre casatoria are cu totul alte fundamente, este bazata exclusiv pe dragoste si pe dorinta celor doi tineri de a-si petrece existenta impreuna. Traditia alegerii viitorului mire de catre tatal fetei este de mult apusa, la fel si obiceiul de a logodi copiii inca din leagan. Cu toate acestea traditiile si obiceiurile joaca un rol important chiar si in casatoriile contemporane, ele luand de multe ori aspect de superstitie, fiind preluate in mod inconstient fara a se mai sti radacinile lor originare. La nuntile care se vor a fi clasice dansul miresei sau spartul veselei sunt elemente obligatorii. Desigur, azi asistam la foarte multe elemente imprumutate din traditia altor popoare care pot condimenta atmosfera petrecerii de nunta.
Dansul miresei este un obicei cu caracter obligatoriu, nu ne putem imagina nunta in care mireasa sa stea asezata iar invitatii sa danseze. Acest obicei are si o insemnatate pecuniara, intrucat exista obiceiul ca toti cei care danseaza cu mireasa sa puna bani intr-o urna amenajata special pentru acest moment. La sfarsitul noptii banii adunati astfel revin tinerilor casatoriti. Exista desigur si derivate ale acestui obicei, cum ar fi furatul unui pantof al miresei, ce va fi recuperat cu bani seriosi de catre nas.
Spartul veselei este traditie care presupune sa sacrifici diverse piese, cani, farfurii, pahare, intrucat se stie ca cioburile aduc noroc. In unele zone acest obicei este adaptat astfel incat se sparge un vas de ceramica sau portelan plin cu bani iar mirenii danseaza peste cioburi. La sfarsitul dansului mirii matura banii ramasi. In alte zone obiceiul cere ca cioburile unui pahar spart sa fie adunate de miri, ca semn al solidaritatii si impartirii greutatilor vietii.
Rochia de mireasa este in mod traditional alba, chiar daca azi multe mirese opteaza pentru alte culori (ivoriu, roz, crem). Aceasta culoare nu era doar semn al distinctiei ci si un simbol al curateniei si neprihanirii miresei. Este de la sine inteles ca nici o invitata la nunta sa nu poarte rochie alba, acesta este privilegiul exclusiv al miresei, nu doar pentru a nu fi eclipsata, ci si in semn de trecere de la conditia de fecioara la cea de femeie. Emanciparea femeii si credintele legate de libertatea sexuala au facut insa ca aceasta traditie sa ramana strict formala. Un alt obicei legat de rochia de mireasa este acela privitor la cine o confectioneaza, decoreaza. Mireasa nu tebuie sa contribuie nici la crearea nici la ornarea rochiei proprii. De asemenea se considera ca mirele nu trebuie sa isi vada mireasa imbracata in rochia alba decat in fata altarului.
Voalul este de asemenea un semn al neprihanirii. Unele traditii il considera o opreliste in fata duhurilor rele. Trebuie insa respectata urmatoarea regula: voalul nu se prinde in par decat in ziua nuntii, altminteri casnicia nu va fi durabila. Voalul trebuie sa fie purtat exclusiv de catre mireasa intrucat domnisoara de onoare care probeaza voalul miresei va seduce tanarul sot.
Obiceiul aruncarii petalelor de trandafir inaintea miresei duse la altar este legat de credinta ca astfel se va asigura binecuvantarea familiei cu multi copii. Aruncarea boabelor de orez la iesirea din biserica simbolizeaza belsugul tinerei familii dar si fertilitatea.
Aruncarea buchetului miresei catre domnisoarele invitate la nunta are un corespondent masculin. Tinerii neinsurati asteapta momentul in care mirele da jos jartiera miresei si o arunca in directia lor. La fel ca tanara care prinde buchetul, si tinarul care intra in posesia jartierei aruncate va fi urmatorul la casatorie.
Mirele trece pragul cu mireasa in brate. Acest obicei are la baza credinta ca spiritele rele locuiesc sub prag si pandesc momentul in care tinerii vor intra in casa. Daca mirele trece cu mireasa in brate spiritele vor fi pacalite, crezand ca o singura persoana a trecut pragul.
Obiceiul de origine recenta al legarii conservelor sau dozelor de caroseria masinii isi au originea in credinta ca zgomotul pe care acestea il provoaca alunga duhurile rele din urma mirilor.
Fie ca tineti cont sau nu de traditii, este foarte important sa savurati din plin ziua nuntii, lasand la o parte grijile legate de superstitii. Bucurati-va de fiecare clipa petrecuta alaturi de persoanele dragi care va acompaniaza intr-o zi atat de minunata!
Adauga opinia ta: